Prin razele pierdute
Prin norii ce au rămas
Se întrevede zarea
Apune iar un ceas...
Unul câte unul
Se duc și nu mai vin
Mă-ntreb ce mi se-ntâmplă
De ce-i așa pustiu?
Dacă-s venit în lume
Și-n lume am un rost
Cum îmi găsesc menirea?
Cum să trăiesc frumos?
Sunt plin de neputințe
De rău și de venin
Mai rar am bucurie
Și cântul mi-e suspin...
Aceasta mă-ntristează
Văd clipe ce-au durut
Iar pacea-i o întrebare
Ce-și caută răspuns...
S-a dus mult prea departe
Prin lume s-a ascuns...
Mă-ntreb ce e cu mine
Pe unde am căzut?
Un vânt puternic bate
Chiar dinspre răsărit...
Eu nu merg mai departe
Mă simt prea istovit...
Mă prinde obiceiul
Chiar din încheieturi
Mă ține strâns în ape
Murdare și amare...
Cum voi putea eu oare
În barcă să mă sui?
Și cine să vâslească
Prin mlaștină-i prea greu...
Nu-i nimeni să mă-ndrume
Și așa-mi pare mereu...

Mai vino iar c-un suflu
De har și bunăstare
Mai vino cu aripa
Și poartă-mă spre zare
Să-mi umplu iarăși duhul
De viață și putere
Să mă înalt cum corbul
Mai sus, până la stele
Mai vindecă-mi privirea
Să văd ce vezi și Tu
Fă clipa de tăcere
Să se sfârșească acum...
Fă ca din cer răspunsul
Să-mi apară-n drum
Să vină izbăvirea
Și bucuria sfântă
Să pot să-nalț cântarea
Ce îngerii o cântă...