Orișicine-ai fi în viață,
Fiica mea, la orișicine
Rău nu-i face niciodată,
Nicicând tu ești defăimată.
Dacă nu poți să faci bine,
De la rău tu te abține.

Că un rău făcut în viață
Totdeauna dăinuiește
Mult mai mult decât e-acela
Căruia-i pâlpâie candela,
Care îl pricinuiește,
Care nu veșnic trăiește.

Când ești rău și ticălos
Afișezi propriul tău eu,
Cauți mereu al tău folos,
Nu ești sincer, credincios.
Când iubești pe Dumnezeu,
Nu mai cauți folosul tău.

Fiii mei, precum lumina
Ochilor voi v-o păziți
Și precum de foc și apă
Sau căderea în vreo groapă
Plini de teamă vă feriți
Ca să nu fiți nimiciți.

Și precum de groaza morții
Fugi să scapi în orice loc,
Și precum doriți scăparea
Atunci când vine încercarea
Din oricare nenoroc
Ce vă-ajunge-n orice loc,

Mai mult ca de toate-acestea,
De păcat să vă feriți.
Niciun rău și niciodată
Cât trăiți, viața toată,
Nimănui să nu-i doriți
Ca s-ajungeți fericiți.

Că păcatul se răzbună
Totdeauna pe acel
Care-l face-ntâi... și răul,
Îi aruncă-afund în hăul...
Pe câți umblă după el,
Având în minte, gând rebel.

Doamne, gândul veșniciei
Să ne-nvioreze mintea!
Și cu tăria credincioșiei,
‘Nălțăm drapelul bucuriei
Mai sus cu toată cinstea,
Slăvind pe Domnul pururea.
Amin.
(Miercuri, 6 mai 2020)