Prin al vieții grea pustie
autor. Diana G. U

Prin al vieții grea pustie,
M-ai trecut... dar n-ai lăsat,
Arșița să mă usuce,
Harul Tău m-a adăpat.

Mi-ai dat noi puteri pe cale,
La izvorul viu m-ai dus,
Să-mi dai viață când târcoale,
Moartea îmi dădea Isus.

Din al vieții rătăcire,
A Ta mână m-a salvat,
Ca să zbor spre veșnicie,
Aripi sfinte Tu mi-ai dat.

Ridicat am fost de Tine,
Din adâncurile seci,
Tu și astăzi către mine,
Când mi-e greu Doamne te-apleci.

Prin cuptoarele aprinse,
Mi-ai dus pasu-adeseori,
Să învăț a mea privire,
Să privească după nori.

Să învăț cu glas fierbinte,
Să te strig neâncetat,
Ca să-ți cânt și din cuptoare,
O cântare Tu mi-ai dat.

Să cunosc și răsăritul,
Tu prin noapte m-ai trecut,
Să cunosc ce-nseamnă mila,
Tu mi-ai devenit un scut.

Să cunosc ce-i vindecarea,
Mi-ai adus în viață mea,
Doar dureri sfâșietoare,
Să-ntâlnesc eu mâna Ta.

M-ai trecut prin slăbiciune,
Ca să cer puteri mereu,
Să-nțeleg că o putere,
Ești doar Tu scump Dumnezeu.

Tu ai tulburat și marea,
Ca să văd cum o oprești,
Ca să văd cum te ascultă,
Când adâncu-i potolești.

Toate numai pentru mine,
Pe pământ Tu le-ai creat,
Ca să te cunosc mai bine,
Urma Ta mi-ai arătat.

M-ai trecut prin multe Doamne,
Să-nțeleg că viața mea,
E condusă doar de Tine,
Să n-am teamă când e grea.
Amin