Poți oare tu să mulțumești?
autor. Diana G. U

Poți oare tu să mulțumești? ,
Când azi se-aud războaie,
Când oamenii te prigonesc,
Lovindu-te nu obosesc,
Ți-e inima vioaie?

Ești oare tu mulțumitor,
În vremi ce-s azi venite,
De răni ce-s pline care dor,
Rănesc și aripile-n zbor,
Ai clipe mulțumite?

Poți oare tu să mulțumești,
Când ciuma iar se-arată
Spre ceruri poți tu să privești,
Pe Domnu-ntruna să-l slăvești,
Cu inima curată?

Poți oare chiar și-n încercări,
Să mulțumești întruna,
Când suferință este grea,
Când valea stă în fața ta,
Lumină când ți-e luna?

Dar lacrimile când îți curg,
Ești plin de mulțumire?
Ți-e inima în pieptul tău,
Un loc în care Dumnezeu,
Găsește El iubire?

Găsește milă oare El,
Când ura este mare,
Când a cuprins acest pământ,
Ea este un șuvoi de vânt,
Ce smulge mic și mare.

În cercetare azi să fim,
Căci iată... El se-arată,
Să fim adânc mulțumitori,
E-atat de-aproape... după nori,
El vine... vine-ndată.

Cu mulțumire-ar vrea Isus,
Pe noi să ne găsească,
Ea este-o cale de-a afla,
Un drum ce-i doar spre slava Sa,
E drumul spre acasă.
Amin