Veniți la iesle! ...

Cântă inimioară, fii veselă mereu,
Căci te iubește Sfântul, bunul Dumnezeu!
Cântă și tresaltă azi de bucurie,
C-a coborât din Cer, la noi a Sa Iubire!

Într-o iesle doarme un Copil divin,
Tot ce-L înconjoară, e, de pace plin!
Tot ce-L înconjoară, parcă prevestește:
„Dumnezeu ne iartă, El ne mântuiește!”

Dumnezeu din Ceruri, spre oameni a privit,
Ne-a văzut în lacrimi, cu sufletul zdrobit...
Ne-a văzut învinși de valurile grele,
Ne-a văzut pierduți, în vremurile rele!

Dar El ne este Tată, un Tată iubitor,
Și a privit din Cer, cu milă către noi! ...
Păcătoși cum suntem, El totuși ne-a iubit,
Căci El ne-a dat viața, El ne-a zămislit!

Iar iubirea Lui, e o iubire vie,
Care nu se stinge, ci arde în vecie!
Prin stâlpi de nori și de foc, ne călăuzește,
Ni L-a trimis pe Fiul Său, fiindcă ne iubește!

Bucurați-vă acum și veniți la iesle! ...
Primiți-L în inimă, aceasta El dorește!
În inimi să se nască, în inimi să trăiască,
Și-n viețile noastre, doar El să domnească!

Împărăția Cerului aproape a venit,
Și tot ce este sfânt, prin El a fost vestit!
S-a născut să crească, să ne mântuiască,
Și-n sufletele noastre, pace să sădească!

Cel ce este veșnic și imaculat,
A venit să moară, dar a înviat! ...
El este Viața, aici și-n veșnicie,
Să-I aducem laudă, pentru-a-Sa iubire!