De pe-un pat de spital
Prind cu cerul semnal,
Și vorbesc cu Părintele meu.
Pot să văd, să respir...
Nu-s într-un cimitir,
Ci trăiesc! Da, viață am eu.

Ar fi vrut să mă ia
Lângă inima Sa,
Dar am vrut cu ai mei să rămân.
Cum să-i las? Îi iubesc,
După ei mă topesc;
Mulțumesc, mulțumesc, drag Stăpân.

Se scurgea tot, pe rând...
Și-am rostit scurt în gând
Că aș vrea totuși viață să-mi dea.
Era bine să zbor,
Dar n-ar fi fost ușor
Pentru cei dragi din inima mea.

O minune-a făcut,
Duhul Său m-a umplut;
Slavă Celui ce veșnic e viu!
Duh de viață în nări,
Har sublim, îndurări...
Ființă nouă-s acum, asta știu.

N-oi uita zi de zi,
Cât aici voi mai fi,
Să îl laud mereu, să-l slăvesc.
Iar în pace și cânt
Bucurie și-avânt,
Doar frumos și curat să trăiesc.

Amin.
28 nov 2023