Dincolo de al lumii ultim hotar
Este armonia nevătămată,
Acolo nici gândul nu zboară măcar,
Se intră trecând prin unica Poartă.

E Raiul păzit de săbii de foc,
Numai Iubirea le dă la o parte,
Flacăra Jertfei le învinge pe loc,
Oricât ar fi ele de-învăpăiate.

Acel care crede în Isus Cristos,
Că El pentru noi S-a născut, S-a jertfit,
Doar acela va trece victorios
În Raiul etern pentru om pregătit.

Dar cine nu crede și nu L-a iubit,
Săbii ca de foc să intre nu-l lasă,
Rămâne afară, un nemântuit
În haosul urii, fum de pucioasă.

Dincolo de al lumii ultim hotar,
Acolo unde nici gândul n-ajunge,
E Poarta Iubirii deschisă-n Calvar,
Usciorii ei, pragul unse cu Sânge.