Au bătut în miez de noapte
autor. Diana G. U

Au bătut la miez de noapte,
Clopotele aducând,
Vestea mare-a mântuirii,
Când născut era un Sfânt.

Mii de îngeri îi cantară,
Slava Lui i se-nchina,
Pentru un pământ când Domnul,
Din iubire-o părăsea.

Se văzu o stea pe ceruri,
Omenirea luminând,
Celor fără de nădejde,
Mântuire aducând.

Într-un grajd în pat de paie,
Hotărât să vin-a fost,
Cel ce-a biruit păcatul,
Aducând în lume-un rost.

Nu era o sărbătoare,
El să sufere venea,
Când fecioar-ascultătoare,
Ea pe lume-l aducea.

Se năștea sărac în iesle,
Dar bogat în bucurii,
Dăruind doar din iubire,
Tuturora veșnicii.

Se năștea fără de slavă,
Ca o slugă se năștea,
Ca să fie de mulțime,
Dus la moartea cea mai grea.

Sub poveri și multe bice,
Crucea sa o urce-n deal,
În tăcere... umilință,
Când trecea El prin aval.

De atunci se tot vestește,
Nașterea Să pe pământ,
Ca s-aducă mântuire,
Când El suferea iubind.

De atunci este văzută,
Dragostea ce-a coborât,
Să salveze-ntreg pământul,
Când a fost El omorât.
Amin