Te vad Isuse acolo intr-o iesle
Dar parcă e inima mea mai mult. .
Lucrată din a firii știrbe tesle…
Cu un nărav prea simplu sau prea cult…

Si atât de incomod si rece e culcușul. .
Și ambientul peșterii o vitregie…
Dar dragostea veniri tale ia făcut retușul
Sa ii dea culorii de vesnicie! !

Întinzi mânuțele spre cer zâmbind …
Și capul Tău atinge in mine părăsirea. .
Și pacea face in mine tot scobind…
Un loc de taină pentru comoara ce-i iubirea…

Un Dumnezeu si-o iesle e tabloul…
Ce peste veacuri sta mărturie între popoare. .
Ca slovele ce le scobeste azi stiloul…
Smerenia Ta mai îndulcește și ma doare

Ai fost lipsit nu pentru ca n-aveai…
La ceruri multe și la genunchi de îngeri sa se-ncline. .
Dar ai găsit cu cale sa lași din glorie si din rai…
Sa ma ai aici respingător pe mine!