Du-mă Duhule la ape
autor. Diana G. U

Du-mă Duhule la ape,
Să-mi adăp ființa mea,
Cu o dragoste fierbinte,
Să-mi scald inima în ea.

Sub a soarelui lumină,
Du-mă ca să mă topesc
Vreau curat... fără de zgură,
Duhule ca să iubesc.

Du-mă în bătăi de vânturi,
Ca de tot ce e uscat,
Aș dori chiar într-o clipă,
Ca să fiu eu scuturat.

Ca să dăruiesc mireasma,
Florilor ce niciodat,
Nu se vestejesc căci viață,
Din izvoare Tu mi-ai dat.

Să mă duci și-n larg de mare,
Teama să o-nec în ea,
Să îmbrac haina credinței,
Să privesc spre mal aș vrea.

Și nădejdea să îmi fie,
Ca o salbă-n jurul meu,
Să privesc la clipa-n care,
Ne-om vedea... doar Tu și eu.

Du-mă-n raze de lumină,
Ca să mă trezești aș vrea,
Vreau pe aripi de iubire,
Ca să zbor spre slava Sa.

Duhule... tu du-mă-ndată,
Dincolo de stele vii,
Unde nu vor fi aceste,
Vremuri grele și pustii.

Du-mă-n vremi de primăvară,
Ca să înfloresc mereu,
Pentru Țara de lumină,
Pentru Tatăl Dumnezeu.

Să nu lași să mi se-oprească,
Pasul pe acest pământ,
Duhule... ascultă-mi ruga,
Să opresc în locul sfant.

Steagul alb de biruință,
Să-l ridic eu mult aș vrea,
Dincolo de norii care,
Stau ades asupra mea.

Lasă ploaia să mă spele,
De tot azi ce duc mai greu,
Să ajung curat în ceruri,
Lângă Tine Domnul meu.
Amin