S-a stins o lumânare

S-a stins o lumânare,
Care mi-a fost o mamă,
Lăsând o ran-adâncă,
Ce întristare grea,
S-a stins azi o făclie,
Ce mi-a lăsat durere,
Dar cerul luminează,
Acolo-ajunse ea.
S-a dus o mângâiere,
O dulce alinare,
Tăcut îi este glasul,
Ea nu va mai vorbi,
O Doamne întristarea,
Ea este-atat de mare,
Dar știu că lângă Tine,
De-acum va locui.
S-a stins o stea pe ceruri,
Dar astăzi e sub raze,
Ce nu-și au asfințitul,
Acolo Ea va fi,
Ne-om revedea odată,
La marea revenire,
Și nimenea vre-o dată,
Nu ne va despărți.
Îti spun la revedere,
Căci ne-om vedea odată,
Pe strazile-aurite,
Acolo-n veșnicii,
Azi inima îmi plânge,
Adânc îndurerată,
Dar pân-atunci doar vie,
În inimă-mi rămâi.
Amin