Mă-ndrept spre-un soare ele răsare
autor. Diana G. U

Mă-ndrept spre-un soare ce răsare,
Să-l întâlnesc pe Domnul meu,
Pe-o aripa de vis mi-e zborul,
Mă-ndrept spre ceruri eu mereu.

Privirea-mi ceața o străpunge,
Topită-i ca un fulg de nea,
Căci am o țintă... este cerul,
Iar cerul este... casa mea.

Ma-ndrept spre ape cristaline,
Spre străzile ce-s aurii,
Căci am un dor... să-l vad pe Domnul,
În Țara cea din veșnicii.

Mi-e pasul azi prin lupte grele,
Dar nici-o clipă nu clipesc,
Aștept să vină-ndată Domnul,
Spre-a Sa venire mă grăbesc.

Mă-ndrept spre-un loc fără sfârșituri,
Ce-i dincolo de-albastre zări,
Spre ele trec de munți și vremuri,
Rămân în urmă-ntinse mări.

De nimenea nu-mi este teamă,
Cu mine este Dumnezeu,
Usoară-mi este alergarea,
Cu El vre-o dată nu mi-e greu.

Prin văi pustii... înalte dealuri,
Eu nu opresc căci mult aș vrea,
S-ajung în locul plin de pace,
Acolo este Țara mea.

La nunta Mirelui din slavă,
Mireasa Lui doresc a fi,
Pe cap sa port cununa care,
Vre-o dată nu va vesteji.
Amin