Un an în urmă a rămas
autor. Diana G. U

Un an în urmă a rămas, un altul se arată,
Ce nelipsit în el va fi, cu noi cerescul Tată.

Ne va purta pe brațul Său, doar înspre nemurire,
De credem în puterea Sa, ce-aduce izbăvire.

O vreme azi a mai trecut, o alta ne așteaptă,
Cu trecerea ce o trăim, azi mai urcăm o treaptă.

Tot mai aproape azi suntem, de-o mare întâlnire,
În ziua când ne va pofti, la nunt-a-l nostru Mire.

Ne-a dăruit încă un timp, de-a naște-n noi căință,
Trăirea de-a ne cerceta, și-a noastră pocăință.

Și focul dragostei de dor, de-i flacără azi mare,
De cer... de El, de ziua când, din nou El va apare.

La ușă bate înc-un an, promis plin de-ndurare,
De vom rămâne lângă El, când lupta va fi mare.

De credem în al Său cuvânt, ce-i viu... e plin de viață,
De credem ca doar Duhul sfânt, aici ne e povață.

Va fi cu toamne... primăveri, cu ploi... furtuni pe mare,
Dar Cel furtuna ce-a oprit, privește dinspre zare.

El marea poate potoli, și-n anul care vine,
Închide-adâncul ei îndat, ce-i plin doar de suspine.

Încrezători sa-naintam... mereu cu mulțumire,
În anul care va veni s-avem doar izbăvire.

Cu El de mână să pășim, slujindu-i totdeauna,
Ca să fim vrednici de-a primi, la capăt toți cununa.
Amin