Psalmul 57

Ai milă, Dumnezeule, de mine
Că-n Tine al meu suflet s-a-ncrezut
La umbra aripilor Tale fine
Nenorociri când vin eu caut scut

Eu strig spre Dumnezeu că El veghează
Dorind ca Cel Preaînalt să-mi facă bine
Strig către Dumnezeu care lucrează
Și-n mila Lui se-ndură și de mine

Din Cer îmi va trimite izbăvire
În timp ce-al meu vrăjmaș mă ocărăște
Primi-voi bunătate, sprijinire,
Credincioșia Lui ce dăinuiește

Mi-e sufletul în mare încercare
Mă înconjoară niște lei răzleți
Și oameni care varsă flăcări. . tare
A căror dinți sunt sulițe și săgeți

În mijloc stau culcat în neputință
Ca și o pradă ce-a fost urmărită
Înconjurat de-acei cu rea voință
A căror limbă-i sabie-ascuțită

Înalță-Te o Doamne dintr-o dată
Cât Cerurile nu pot să cuprindă
Trimite Slava Ta cea minunată
Peste pământul-ntreg să se-ntindă

Ei mi-au întins un laț pe sub picioare
Iar sufletul se-ncovoia în mine
Și groapa mi-au săpat-o foarte mare
Dar au căzut chiar ei spre-a lor rușine

Mi-e tare inima-n așa momente.
Mi-e tare, Domnul meu, Tu-mi dai tărie
Eu voi suna cu-a mele instrumente
Și-Ți voi cânta mereu de bucurie

Trezește-te! căci noaptea e trecută
O suflete al meu nu mai dormi!
Treziți-vă, dar, harpă și-alăută!
Mă voi trezi din nou în zori de zi.

Te voi lăuda o Doamne-ntre popoare
Te voi cânta-ntre neamuri, cu fiori
Că-i pân’ la ceruri bunătatea-Ți mare
Și-a Ta credincioșie pân’ la nori

Te-nalță peste ceruri, Doamne Sfinte,
Căci numai Tu le poți înconjura.
Și peste tot pământul, bun Părinte
Sublim să se întindă slava Ta!

12/29/2023 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona