Peisaj de Iarnă

Cad fulgii albi, agale-n jos
Când îşi mişcă norii ciurul
Şi pornesc la drum frumos,
În zbor sublim şi maiestos
Arătându-şi clar conturul.

Venind în calea lor zglobii
Ca fluturaşi mii în bucurie,
S-aşează-n straturi argintii
Pe munţi, dealuri şi câmpii
Învelind, cu-alba-i mantie.

O, Doamne, cum ai rânduit
În planul Marii-Nţelepciuni,
Chiar timpul Iernii de dorit
'N-aspectul cel mai fericit
Să fie-mbrăcată-n minuni!

Şi ce frumos şi-a luat avânt
Şi-aşa splendid s-a aşezat,
Pe pomii goi, peste pământ
Acoperind cu-al ei veşmânt
În albul pur, tot a-mbrăcat!

Şi ca de roade... încărcate,
Se-apleacă fragilele ramuri
Spre pământ sub greutate,
Purtând coroane argintate
Reflectându-se în geamuri.

Sub albul viu, cel mai curat
Prin aer fulgii mari se-alint,
Un tablou dulce de-admirat
Şi când priveşti, e minunat,
Îţi pare totul, că-i de-argint.

Prin multele minuni create
Ce te încântă când priveşti,
Ajută-ne, Doamne în toate
Să vedem marea bunătate,
Să vedem ce puternic eşti!

Să-Ţi vedem faima în tăria
Prin multe legi, în cârmuire,
Ce ne vorbesc de măiestria
Ce-Ţi preamăreşte veşnicia
Că-s puse sub desăvârşire.

Flavius Laurian Duverna
26 ianuarie 2005, Stia- Arezzo, Italy