E ceasul, care bate în fiecare zi !
Trăgând cu el compasul vremi spre veşnicii!
Loveşte cu putere şi sunete se aud,
Acesta este ceasul ce lucră pe pământ.

Cu lamele întinse pe faţa cu gradaţii,
Aşteaptă o comadă să intre printre spaţii!
Şi tot se -nvârte-ntruna , lăsând în urmă luna,
Şi soarele mereu cautând să-i afle urma.

El întocmit a fost pentru a calcula
Vremea şi timpul zilei în lumea-ceasta rea;
Ades în el se-ascunde verdicte ce omoară,
Şi tot în el apar fiinţe ce-s comoară.

Alergi omule-ntruna condus aici de ceas
Şi-aduni cu două mâini din timpul ce a rămas!
Iar luna de-ai putea s-o faci să nu mai iasă
Doar soarele să ardă în viaţa ta frumoasă.

La fel ca şi Iosua pe câmpul cel de luptă
Când a strigat la cer şi Cel sfânt îl ascultă!
-Opreşte-te tu soare, azi peste Gabaon,
Iar lună tu să stai pe valea Aialon.

La fel faci tu aici munceşti, din zi în noapte,
Te uiţi mereu la ceas, de El asculţi în toate,
Conduci grăbit maşina te-mpinge ceasu-n truna,
Uitat-ai că în ceruri Domnul va da cununa.

Uiţi şi de rugăciune căci timpul este scurt!
Şi vremea în scriptură cu Domnul petrecut;
Mai uiţi şi de bolnavii ce zac în suferinţă
Şi-aşteaptă mângîiere la fraţi de credinţă.

Ridici coloase mari pe-ntinderi necuprinse
Aicea pe pământ, dorinţele,s atinse.
Aduni o viţă-ntreagă fără să te opreşti
Şi uiţi să aduni o frate pentru cele cereşti.

În tine Dumnezeu a pus o bogăţie!
Ţi-a dat din Duhul lui ca s-ai viaţă vie,
Priveşte înspre stele şi vei vedea atuci
Căci şi în galaxie sunt a le lui porunci.

Eu mă cutremur azi când văd ceru-nstelat.
Cum calea lor Stăpâne, acolo ai trasat?
Se mişcă toate-ntruna la glasul tău cel sfânt;
Dar ştiu căci controlezi şi-aicea pe pământ.

Când te plimb-ai o Tată în Duh prin univers
Tot ce ai creat aicea la toate le-ai dat mers;
De-atunci natura-ntreagă ascultă glasul Tău
Se desprinde pământul la glas de Dumnezeu.

Prin mare faci un drum să treacă un popor
Care-i iubit de Tine de şi ne-ascultător.
Pământul se desface din ordin ce ai dat
Să-nghită pe aceea, ce plini sunt de păcat.

Ascultă om vremelnic care te mai gândeşti
Cum să aduni mai mult, doar lucruri pământeşti;
Priveşte înspre ceruri de astăzi prin credinţă
Şi-l vei vedea pe Domnul care-ţi dă biruinţă.

Căci Domnu’ a pus în tine odată o comoară
De o păstrezi cu grijă nu vei rămâne afară
Renunţă la robia ceasului pe pământ
Să-najungi rob şi tu ca ceea din Egipt.

Căci sus pe lemnul cruci un Prinţ al cerului
Lua-ta El păcatul să-ajungi în slava lui.
Renunţă tu la totul ce te mai leagă-n lume
Chemat vei fi de Domnul în ceruri tu pe nume.

Căci încurând vedea-vei cum totul se sfârşeşte
Se va stinge lumina de pe pământul rece.
Încearcă şi clădeşte pe temelia sfântă;
De Domnul aşezată la toţi care o caută.

Atunci vei înţelege tot ce n-ai înţeles!
Şi vei primi răsplata la tot ce ai cules.
La boabele de grâu ce strâns-ai în hambar,
La sufletul rănit câştigat cu amar.

La cel găsit pe drum perdut fără speranţă
Şi l-ai adus La cruce unde-a găsit viaţă.
Iar tu acolo Doamne la cruce l-ai spălat
Şi-n inimă i-ai pus o pieatră de zmarald.

O bogăţie care eu nu pot să-o descriu
Ia-i dat cuvântul vieţi şi Duhul Celui Viu
Acesta va rămâne o călăuză aici
Şi va fi tot cu noi pănă când ne ridici.

Umbla-vom noi atunci pe-ntinderi infinite
Ce ochi de om acolo încă nu pot pătrunde;
Şi vom vedea splendoarea miresei pregătită
Dacă te -mpaci cu Domnul intra-vei tu la nuntă.

Iar tot ce aici odată în lanţuri te-a legat
Se vor topi la glasul Stăpânului Prea-nalt.
Atunci vom locui cu Domnul pe vecie
În lumea ce-a eternă vom fi o veşnicie.
2/14/2003