Un nou an...

Și-a mai trecut un an, s-a scurs...
Nicicând n-o să mai vie,
Și oameni dragi ne-au părăsit,
Cu Domnul ei călătorind,
Trecând în veșnicie!

Chiar cu dureri și cu amar,
Trecut-am clipe grele,
A fost și soare, au fost și ploi,
Da-n toate, Tu ai fost cu noi,
Spunându-ne: Nu te teme!

Chiar uneori, după torenți,
Lăsat-ai curcubeie...
Și ne-ai aprins dragostea-n piept,
Ca să putem mai cu-avânt,
Să pășim printre ele.

Și de-acest an Îți mulțumesc,
De ce-ai lucrat Părinte,
De ce-am primit, de ce Ți-am dat,
De ce mi-ai luat, ce mi-ai lăsat,
În toate, Glorie Ție!

Făr’ niciun murmur vreau să-Ți spun,
Atâta doar: Mărire!
Mărire Ție, Domn preasfânt,
În cer și la noi pe pământ,
Slava Ta să fie!

Căci Tu știi ce ai de lucrat,
Cu noi, cu fiecare,
Și-n noi ce ai de lepădat,
Ca într-o zi, aur curat,
Vasul nost’ să fie.

Din noul an ce va veni,
Nu-Ți cer decât: sfințire!
Sfințire-n umblet și-n cuvânt,
Și-n tot ce fac, și-n tot ce simt,
Să-Ți semăn numai Ție!

Și pentru toți cei dragi ai mei,
Te rog cu umilință,
În mâna Ta ca să îi iei,
Privirea să le-o-nedrepți spre cer,
Și să le crești a lor credință

Din Duhul Tău, Tu să reverși,
Chiar peste fiecare,
Și a lor cuget să sfințești,
Cu mâna Ta să-i ocrotești,
De Tine să îi ții aproape!

Să nu-i lipsești de mila Ta,
Cu ei să fii în toate,
Cu pacea Ta să-i însoțești,
Iubirea să le-o dăruiești,
Ca armă de-a răzbate

Mai vreau odat’ să-Ți mulțumesc,
Să-Ți spun ce mult eu Te iubesc
Și al Tău nume să Îl cânt
Cât voi trăi pe-acest pământ,
Osana, numai Ție!

Amin
Aurelia Coman