Pătruns şi copleşit de-a ta iubire...
Eu gândul înspre Tine mi-l îndrept;
Îmi pun în mine-ades o-ntrebare!
Sunt eu o creatură din concept?

Ce este omul? Firul cel de iarbă,
Ce se înalţă înspre infinit?
Sau e-o fiiţă dintr-o lume dalbă
Unde-i un loc ce nu are sfârşit....

Omul e o fiinţă minunată
A fost creat de însuşi Dumnezeu.
El face parte din-tro lume-naltă
Şi v-a ajunge-odată-n raiul Său.

Căci a primit a Lui asemănare
Şi duh de viaţă a suflat în el
v-a fi odaată-acolo în splendoare
Şi se va bucura cu sfântul Miel....

Eu sunt doar om, creat de Dumnezeu
Şi naintez spre locul prea-înalt
Trăiesc ca om, dar lupt mereu
S-ajung acolo sus la Împărat.

Nu sunt o floare fragedă-n grădină
Ce creşte la porunca celui sfânt;
Ci sunt creat de mina cea divină.
Şi aşezat aicea pe pământ.

Omul e diferit aici în toate!
De plante, păsări, şi orce făptură;
A fost creat de Cel ce din nainte
A hotărât să –ntemeieze-o creatură.

Dar chiar şi omul fiiţa celui veşnic
Acelaş curs parcurge pe pământ!
Se naşte, creşte, şi este vremelnic,
Se pregăteşte pentru locul sfânt.

Să nu uităm căci numai pentru-o vreme,
Călătorim peacest pămînt amar
Curând Isus ne va chema pe nume!
şi vom intra la El , ce mare har.

Şi vom trăi în ţara minunată
în lumea nouă fără de sfârşit;
Vom termina cu lumea limitat
şi-a lumi vorbe ce ne-a amăgit.

Ţi-ai pus prietene vreo întrebare
Tu cine eşti? şi unde te grăbeşti?
Eşti parte din natură? Eşti o floare?
S-au eşti creat de nişte mâini cereşti.

De nu ţi-ai pus vre-odată o-ntrebare
Mai e un timp ca să te hotăreşti
Căci încurând va fi o sărbătoare
Şi ce-i aleşi vor fi în slăvile cereşti.


6/10/2005gl