Când ceru-ntreg Îți cântă glorii,
când ceru-ntreg Te preamărește,
Cum stau eu mut la-așa splendoare?
Și ce mă ține? Ce m-oprește?

Când sute, zeci și milioane de îngeri cântă-n coruri sfinte,
Eu de ce tac cu nepăsare, făr' reverență, făr' cuvinte?

Când șezi pe tron, Tu, Doamne sfinte, cu-atâta slavă îmbrăcat,
De ce mă uit la ce-i vremelnic, de ce n-am ochii la-Împărat?

Cum trec așa ușor pe lângă un cer întreg în sărbătoare?
Pe lângă scara cea cu îngeri ce-ncep să urce, să coboare?

De ce nu cad plin de mirare cu ochii umezi la pământ?
În adorare și uimire, înfrigurat, cu eul frânt?