Isus mi-a dat aceste versuri,
Cand era inca dimineata.
Dar nu cu multe intelesuri
Ci adevarul, spus pe fata.

Va vad cu ochii lui Isus.
Si voi pe mine.Nu-i asa?
Si-mi pare rau daca am spus
Cuiva o vorba mult prea grea...

Eu stiu ca nu ma judecati
Nici eu ,pe voi, caci va iubesc...
Ca cei mai scumpi surori si frati
Cu dragoste eu va privesc

Prefer sa tac,sa nu vorbesc
Chiar daca sufar uneori.
Insa un lucru imi doresc,
Mai mult, de zeci de mii de ori...

Sa uit, sa iert ce mi-au gresit
Unii din cei ce nu-nteleg
Ca totdeauna i-am iubit
Cu drag.... cu sufletul intreg!!!

De multe ori ne straduim
S-avem prieteni, si e bine.
Dar mult prea singuri ne simtim,
De-atatea ori vorbind cu sine...

Dar tot exista o comoara
Ce-ntrece orice bucurie.
E-atat de scumpa si de rara,
Cand ne-ntalnim la partasie...

Cand ne-adunam seara de seara,
La studiu si la rugaciune,
Sau la un cantec de ghitara,
La un cuvant de-ntelepciune

Va spun, sunteti asa frumosi,
Plini de iubire si credinta
Cum sade celor credinciosi,
Eu vad in voi o pocainta

Cu care faceti lucruri mari,
Caci Dumnezeu va intareste
Chiar El a pus in voi un dar,
Ce tot mai mult se innoieste

El ne-a chemat pe fiecare
In lumea aceasta-ndurerata
Sa fim lumini si sa fim sare,
Cu inima mereu curata...

O lume-ntreaga e flamanda
De Evanghelia traita
In noi, in viata noastra sfanta,
Si-atat de mult dispretuita!!!!

Saraci, orfani, atatia sunt,
Fara de hrana, fara casa.
Sa ii iubim mai mult decat,
noi credem, ca de ei ne pasa.

Bolnavii-asteapta in spitale,
Cuprinsi de teama si durere
Ei nu cer hrana, nici parale,
Doar un cuvant de mangaiere


Atatea suflete pierdute
Sunt azi, care intind o mana
Ei au nevoie sa asculte,
Cuvantul viu, ce-o sa ramana

In inimile lor inchise
Care odata s-or deschide.
Acesta-i adevar!!! Nu-s vise.
EMAI PRESUS DE-ORICE CUVINTE.

eUN RASPUNS LA INTREBAREA:
Unde e omul care-l caut?
Ca sa-Mi continuie Lucrarea,
Sa-l modelez, nu sa-l aplaud!

Aceasta-ntreaba Dumnezeu:
Acum suntem noi, oare gata,
In orice lucru, cat de greu...
Sa nu intoarcem cu rasplata

Celor ce ne-au gresit mereu.
Nu mai e mult, si-o sa uitati
Aceasta scurta poezie,
Dar stiti, cu toti suntem chemati

Sa-i indrumam spre-mparatie,
Pe toti ce inca nu au viata
Iar Domnul sa-ti ajute tie,
Pe unde trec i, sa fii dulceata.