VINO LA LUMINA



De n-aş avea margini în puterea mea,
V-aş duce degrabă la lumina adevărată.
Luptaţi s-ajungeţi cât mai grabnic la ea,
Nu-i altă lumină, ce merită fi căutată.

În chinuri negre-i stoarsă toată firea,
Înveninată-n plăceri serbede, pământeşti.
De-ai şti de unde-ţi vine mângâierea,
N-ai zăbovi, te-ai grăbi să te pocăieşti.

Sfarmă zidirea sufletului tău pribeag,
De sub povara deşertăciunii şirag, fugi,
Moartea zâmbeşte glorioasă în prag,
Nu-i da satisfacţie, pune-te pe genunchi.

Isus, coboară la cel de tină şi plin de vină,
Să reverse peste toată făptura lui iertare.
Revarsă din iubire o veşnică lumină,
Şi pune morţii netrecătoare hotare.

Din tainicele stele a coborât Cuvântul,
S-a-ntrupat să poarte chinul vieţii.
Şi din adânc a tresărit întreg pământul,
Simţind, că-n jertfă era scânteia vieţii.

Asemeni unui suflet ce de păcate geme,
Pământul tot mai pustiu de la o vreme,
Va îmbrăca veşmânt de flăcări mistuitoare,
Vijelioase flăcări de moarte dătătoare.

S-or șterge urme vechi de nedreptate,
Vor arde-n flăcări oameni, case, palate,
Vor arde târzii dorinţi de a cere iertare,
Vor fi în zadar căinţe, târzie înfăţişare.

De vrei să curgă-n tine, atunci, o viaţă nouă,
Azi este clipa ce mijeşte a nădejdii rouă.
Pe genunchi cu braţele întinse spre cer,
Ridică rugăciuni, în orişice ungher.

În nădejdea minunii revărsată la cruce,
Vino la lumina, ce la cer te conduce.
Te-mbracă în veşmântul neprihănirii,
Prin jertfa ce-a semnat actul mântuirii.

Amin!