De-atâția ani te rogi, și tot persiști
Pentru o cauză ce pare că-i pierdută.
Adeseori te-ntrebi: Să mai insiști?
Mai ai putere oare să reziști?
Vei reuși să pui drapelul pe redută?
Fără răspuns a mai trecut un an,
Dar eu te rog, nu contempla la renunțare,
Pentru că Dumnezeu e suveran,
Și pentru tine-a întocmit un plan
De pace, de nădejde, de edificare.
Chiar dacă orizontul e pustiu,
Și e tăcere, în a Lui credincioșie
Îți va răspunde, asta sigur știu!
Nu vine nici devreme, nici târziu,
Ci doar la timp; dar timpul numai El îl știe.
Mai luptă-n rugăciune, așadar,
Cu foc mai mult, și lacrimi, și perseverență,
Căci rugăciunea ta nu-i în zadar;
Dar între pământescul calendar
Și cel ceresc, este o "mică" diferență.
"La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?" Iov 6:11. "Dar, prea iubiților, să nu uitați un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi." 2Petru 3:8.