Înțeleptul și-amintește
De prieteni totdeauna.
Prostul și-i aduce-aminte
Când necazul e fierbinte
Sau când l-a ajuns furtuna
Și se clatină întruna.

De nu vrei să ții pisică,
Vei avea șoricărie.
De nu vrei un bun prieten,
Vei cânta solo-n refren
Și vei avea stricați o mie,
Dar nici o sfântă bucurie.

Cel cu numai o cămașă
O s-o spele cât mai des.
Cel cu numai un prieten
Să-l iubească pe-al său semen
Și să-i arate-un preț ales,
Și Domnul îi va da progres.

Cine n-are pâine
Prea vesel n-o să fie.
N-o să țină câine,
Se frământă pentru mâine.
Dacă ții la prietenie
Dă-i ce poți cu bucurie.

Mai târziu ori mai devreme,
Mai departe sau aproape,
Ai nevoie de-orice mână
Să o ai la îndemână,
De vreo vale să te scape,
De fântână să te-adape.

De aceea fă-ți prieteni
Pe oricare om din cale,
Că nu știi în care vreme
Vin necazuri să te cheme,
Și-n ce loc te-așteapt-o vale,
Valea suferinței tale.

Și de ai cincizeci de prieteni
Și-ți dau sfaturi iubitori,
Sfătuiește-te și singur.
E spre bine, te asigur.
Și când urci sau te cobori
Să nu fii cu capu-n nori.

Și cel mai cuminte prieten
Trebuiește sfătuit.
Nu-i pe lumea asta nimeni,
Ca să sfătuiască-asemeni
Și-ntru tot desăvârșit
Ca Acel ce s-a jertfit.
Amin.
(Vineri, 7 mai 2021)