Azi e o zi ce face parte
Din șirul zilelor cețoase
Ce sunt ziduri despărțitoare
Între suflet și zări albastre...

Domnește o tăcere surdă
Căci nouri reci și plumburii
Au sigilat întreaga zare
Ce duce către veșnicii! ...

Arareori palidul soare
De-abia prinde-un contur ușor
Însă doar pentru scurte clipe
Și-apoi din nou se pierde-n nori...

A stat și vântul; nu văd frunze
În pomi și nici căzând pe drum...
E iarnă grea... și-n loc îmi pare
Că s-a oprit ceasul acum...

Fără de viață e natura...
Îmi pare deznădăjduită,
De parcă în regenerare
Ea n-ar mai crede nici o clipă...
***
Când iarna nu mai vrea să plece,
Când timpu-n loc pare oprit,
Există totuși o speranță,
Că vremea grea va lua sfârșit!

În așteptarea primăverii
Eu voi privi mereu spre cer
Să văd ieșind primele raze
Ca niște calde mângâieri!

Să simt că sufletul în mine
Ca altădată se-ncălzește,
Să văd natura cum zâmbește
Și cum la viață se trezește!

Să văd înmugurind copacii,
S-aud triluri de ciocârlii,
Să văd cum zboară pe câmpie
Multicolorii fluturi, mii...

Sunt însetat de cald și soare,
Sunt însetat de primăvară.
Făr' de sfârșit aș vrea să fie,
Nicicând să nu mai plece iară...