Un dor lăuntric...

Un dor lăuntric mă topește
Cu-al său foc înflăcărat,
Căci inima-mi demult tânjește
Să fiu cu Domnul neîncetat.

Lăsând ce este în urma mea,
Alerg spre cer cu înverșunare,
Căci vreau din toată inima
Să-mi dea Isus o îmbrățișare!

Privind spre cerul glorios,
Unde cununa mă așteaptă,
Isuse drag, Te rog frumos,
Să-mi dai o inimă înțeleaptă.

Căci darul care mi l-ai dat
Cu bucurie să lucrez,
Cu suflet blând și neîntinat,
În rugă, ajută-mi, să veghez.

Cu mult curaj și vitejie,
Te rog, Stăpâne, ia aminte
În lupta mea spre veșnicie,
Ajută-mă să merg 'nainte.

Chiar dacă vine vreo durere
Și nu e leac de vindecare,
Atunci Tu vii cu-a Ta putere
Și mă scapi din încercare!

Și când vin necazuri mari
Tot mai mult să mă doboare,
În ajutorul meu Tu sari
Și nu le lași să mă omoare!

Căci darul ce l-ai pus în mine
Și mi l-ai dat ca ajutor
E dat să scoată din ruine
Cel mai împietrit ogor.

Dar darul acesta minunat,
Ce prin credință l-am primit,
E Duhul Sfânt, ce mi l-ai dat,
În clipa când m-am pocăit!

Însă, Te rog, să pui în mine
Iubirea Ta nepieritoare,
Căci toată viața pentru Tine
Doresc să fiu o slujitoare.

Cu platoșa neprihănirii
Și cu al credinței scut
Să duc vestea mântuirii
Celui ce nu-i din duh născut.

Îmbrăcată în armura
Duhului plin de iubire,
Tuturor să spun că ura
Le fură întreaga fericire.

Vreau să spun la fiecare
De-a Ta dragoste de Tată
Cât ești plin de îndurare
Și că nu-i lepezi niciodată!

Și să-i chem cu înflăcărare
Sincer să se pocăiască,
Căci prețul jertfei e prea mare
Ca în păcat să-l risipească.

Căci eu sunt numai o slugă,
Ce lucrează al Tău ogor.
Însă Te rog în a mea rugă,
Să trezești al Tău popor!

Căci a căzut în ațipire,
În somnul fără deșteptare.
Și nu tânjesc după răpire,
Ci se dedă la desfrânare.

Ah, Doamne, nu lăsa-n zadar
Prețul scump, ce L-ai plătit,
Să n-aducă vreun rod măcar,
Chiar de-i un suflet necăjit!

Ca nu cumva întunecimea,
Cu a ei gloată diavolească,
Să-nșele și mai mult mulțimea
Și-al Tău Nume să-L hulească.

Căci ce câștig ai dacă mor
Toți cei care astăzi sânt
Conduși de lupul răpitor
Și n-au în ei pe Duhul Sfânt? !

Lasă, Doamne, o cercetare,
Ca orice om să se trezească,
Ca să rămână în ascultare
Și-al Tău Cuvânt să-l împlinească!

Căci mulți pierdut-au din vedere
A lor dragoste dintâi.
Și, dezbrăcați de-a lor putere,
Azi sunt din cap până în călcâi!

De aceea, sfinte Tată,
Te rog să lași o înviorare.
Să pui în toți ca altădată
Duhul Sfânt la închinare!

Iar untdelemnul din candele
Fă-l să nu se mai sfârșească,
Ci, îngenuncheați toți pe podele,
Pe Tine să Te preamărească!

(8 ianuarie 2024)