De pe înălţimi

De pe-nălţimi, de pe măreaţa Stîncă,
Din locul, frumuseţilor nespuse,
Astăzi privesc sfios, în valea-adîncă,
Din care Tu mai scos, cu drag Isuse.

Iubirea Ta, î-mi este mîngîierea,
Atunci cînd mă cuprinde, îndoiala,
Prin Duhul Tău, primesc din cer puterea,
Ce î-mi alungă, teama şi sfiala.

Eu nu mă îndoiesc, ştiind că-n toate,
La Dumnezeu, e totul cu putinţă,
Şi-n bucurii şi-n clipe-ntunecate,
Mă poartă-n carul Lui de biruinţă.

Cînd m-i se spulberă, orice speranţe,
Şi bezna necredinţei, dă tîrcoale,
Cînd plini de viclenii şi cutezanţă,
Cei răzvrătiţi, mă-ntîmpină pe cale,

Ce bine-i lîngă Tine-n încercare,
Căi Tu doar poţi să schimbi, necazu-n bine,
Ziua cea grea, se schimbă-n sărbătoare,
Cînd Tu Părinte Bun, eşti lîngă mine.

Cînd ai ajuns, la capătul puterii,
Zdrobit de-a suferinţelor, povară
Cînd nu găseşti, în ceasul disperării,
Un drum, spre o viaţă mai uşoară,

Apucă-l pe Isus, smerit de mînă,
Vino! în faţa Lui, cu reverenţă,
În casa ta, de-a pururi să rămînă,
Doar Voia lui şi sfînta Lui prezenţă.


Amin Belciu Ilie Noiembrie 2004