La muntele ce se zăreşte
În orizontu-ndepărtat
Din creasta lui din nou ţâşneşte,
Un Uragan sa dezlegat.

Aruncă culori înspre stele
Pocneşte parcă-i dinamită
Împrăştie larva spre ele
Tot cei în jur vrea să înghită.

Prin uşa ce-a largă deschisă
O larvă încearcă să iasă
Iar codri cei falnici îi schimbă
Formândui apoi doar o umbră

Din stâncile mari arcuite
castele, apare cât un munte
Cu porţi mari de piatră deschise
Un crater acolo rămase

a un fulger spre ceruri se-ndreaptă
Un munte de foc se întinde
Ş-apoi se răceşte şi-ndată
Formează din nou iar un munte.

Copacul cel falnic şi stejarul
Acolo-i rămâne cadavrul
Din paltinul verde frumos
Apare un schelet ghebos

Câmpia ce-a deasă şi verde
Pe-o-ntindere mare ea arde
Şi totul acol’ se transformă
Pământul î-şi schimbă a lui form
6/4/2003GL 1;05 PM