Acel care suferi dar totuşi mai speri
Speranţa credinţei e bună!...
Căci ea te ajută să scapi de dureri,
Când Domnu-ţi întinde o mână.

Când boala loveşte în trupul firav
Mai speră căci sus din lumină
Coboară-o fiinţă, ce vine cu drag
Durerea îndată ţi-o alină.

Acel ce ai parte aici de necaz
Întristarea mereu te doboară!
Trecând de durerea ce-n trup este azi
În cer vei găsi o comoară.

Tu, om al dureri grăbeşte spre mal,
Când valul puternic loveşte,
Priveşte spre cer, pe o rază de har
Cum Domnul la tine grăbeşte!...

Grăbeşte să-ţi ia suferiţa cea grea
Şi lacrima-n ochi să ţi-o şteargă!...
Pe aripi de vultur, legănat vei zbura,
Într-o ţară ce dorul te leagă.

Acolo vei fi, cu Stăpânul ceresc
Umblând prin cetatea măreaţă,
Slăvindu-L pe-Acela ce-I din neamul regesc
Căci El te-a adus la viaţă.

Şi veşnic trăi-vei în Ţara de sus
Acolo, vei găsi fericirea!...
La Masa Cerească vei fi cu Isus
Împreună gustând nemurirea.