-Aştept de zile-ntregi neobosit!,
Să te trezeşti din visul tău bizar!
Să-ţi laşi tu drumul tău neisprăvit
Şi să te-ntorci la cruce la calvar.

-Deschis-am poarta cerului amice,
Şi tot mereu privesc la cei veniţi;
Doar te-oi vedea, să fim apoi ferice!
Să povestim pe veci neobosiţi.

-Făcut-am printre nouri o cărare,
Aprins-am mari lumini în drumul tău;
Ca să pătrunzi pe al cerului pridvoare
Şi să ajungi aici unde sunt eu.

-Jos pe pământ m-am dus să te găsesc,
umblat-am printre locuri neumblate !
Am vrut să-ţi spun, ce mult eu te iubesc.
Căci pentru tine, eu m-am dus la moarte.

- Am suspinat adânc eu sub povară,
Păcatul tău mă apăsa mereu!
Dar am răbdat, sub lovitui ,ocară,
Şi am băut paharu-n locul tău.

- Amar a fost, dar l-am sorbit în mine
căci te-am iubit aşa de mult atunci;
Şi de atunci, aştept mereu străine
Să te-ntâlnesc, şi-mi par zilele lungi.

Aştept ca să mă chemi în încercare,
Când vezi căci drumul este tot mai greu!
Priveşte doar spre cer după salvare
Şi am să vin la tine dragul meu.

Am să cobor să-ţi uşurez durerea
Să-ţi leg eu rana care mult te doare.
Dar nu uita, ascultă-mi tu chemarea.
Întoarcete acum de la perzare.

Ascultă-mi glasul meu care te cheamă
Căci eu te-aştept, de ani, şi ani mereu...
N-am oboist ca să privesc în zare
Vino acum la Salvatorul tău.

Atunci voi da o masă pentru tine.
Şi ne vom veseli neîncetat.
Căci ai ajuns pe-al cerului coline.
Şi glasul meu tu mi-lai ascultat.

Aşa se bucură Stăpânul veşnic
De-acel ce se-ntoace din păcat.
O nu uita eşti doar aici vremelnic
Curînd îl vom vedea pe împărat.

Amin.
18/03/2005gl