Străin în propia lume în care m-am născut,
Fară Dumnezeu nu sunt nimic,
Străin de iubirea Lui, de bunatatea ce o are pentru unu fiecare, în fecare zi.

Străin că există cineva care m-ă poate salva,
Străin de Dumnezeu, de vestea că poate fi Mântuitorul meu, dacă merg după El.
Străin că pot să scap de vici şi păcat.

Străin că pot să abandonez calea celui rău,
Că pot să trăiesc şi altfel, nu doar să supraviețuiesc, ceva mai mult, să iubesc...
Străin că pot să am o altă viață, una frumoasă.

Străin pâna l-am descoperit pe El,
Cel ce a descuiat sufletul meu,
Cel ce a rupt lacătul cu iubire nu cu rău,
Cel ce a fost unica şansă pentru destinul meu.

Am fost străin până ce El m-a întâlnit,
Am fost pierdut până ce Dumnezeu m-a luat pe brațul Sau.
Am fost un prizionier pâna ce El m-a eliberat
Nu eram nimic pâna ce El m-a valorificat.

Străin până ce L-am cunoscut,
Păcătos pănă ce L-am descoperit.
Singur pâna ce în inima mea L-am primit
Mort pâna ce L-am întâlnit.