Cu Domnul Vieţii...

Cu Domnul vieţii-n Ghetsimani
M-am întâlnit în miez de noapte,
Şi împresurat fiind de duşmani
M-am despărţit de El şi stam,
De dureri, n-am vrut s-am parte.

Când a fost prins, şi-apoi legat
Şi L-au luat spre a-L interoga,
Atunci mai mult, m-am depărtat
Căci Îl duceau spre a-L judeca
Şi-n fiinţa-mi se instalase frica.

Cu Domnul vieţii, spre Golgota
Cu gloata celor mulţi mergeam,
Conştient, fiind prins în forfota
Unui mister, ce nu-l ştiam,
Un eveniment mare, ce-l trăiam.

Şi când pe lemnul rece-al crucii
Ostaşi L-a-ntins spre răstignire,
M-am dus departe, cu ucenicii,
De scena cruntă, întru-mplinire
N-am vrut să văd sfânta Jertfire.

Cu Domnul vieţii,... la mormânt
N-am fost, nici n-am participat,
Aveam şi inima... şi duhu-nfrânt,
Cum moartea crucii-a suportat,
Când trebuia s-ajungă, Împărat?

Oh! Cu greu, putut-am înţelege
Cum a treia zi, Domnu-a înviat,
Păcat făcându-Se-n fărădelege,
Murind în locul meu, dezonorat,
Că biruind în moarte,-a triumfat


Flavius Laurian Duverna
11 februarie 2008