AJUTORUL MEU


Domnul meu, a creat pământul...
A pus mării hotar... El... Cuvântul.
A făcut cerul plin cu mii de stele...
Şi mi-a-întocmit toate zilele mele.

El stăpânește cerurile şi pământul,
El e Adevărul... ce umple Universul.
El peste om... e iubirea revărsată,
Creație vie, ce nu poate fi contestată.

A revărsat toată iubirea-I divină.
Dar din neascultare, omul a căzut
Din Eden şi blestemat pentru vină,
Binele şi răul din plin le-a văzut.

Agape imensă şi nemuritoare
A pregătit omului, Cale salvatoare.
În jertfa pe cruce a dat izbăvirea
Şi a pecetluit cu sânge mântuirea.

Domnul meu, nădejdea mea vie...
M-a altoit mlădiță nouă-n a Sa vie.
Mi-a deschis ochii... să văd lumina...
Să primesc Harul... ce mi-a iertat vina.

Durerile mele, toate, le-a alinat,
Toate poverile grele mi le-a luat.
Mi-a dat suflare din nobila-I viaţă...
Lui îi închin întreaga mea viaţă.

Mi-a fost sprijin în orice vreme,
Cu El alături, dușmanul se teme.
Mâna-i puternică... îmi este ajutor...
Şi-n durere e balsam mângâietor.

În boală... mi-a fost medic suprem,
Nu m-a lăsat morţii pradă... să gem.
Numele Domnului mi-a fost ajutor,
A fost lângă mine în focul din cuptor.

Ajutorul meu e-n Numele Domnului.
Şi călăuză îmi este adevărul Cuvântului.
Nădejdea mi-e ancorată... tare-n Isus,
Să rătăcesc drumul... cu El... e exclus.

Haina mie curățată, de minunatul Isus.
De orice iubire, mult mai presus.
Nădejdea mea vie... în inimă pusă.
E cheia ce deschide... a cerului uşă.

Numele Lui în veci fie Slăvit!
Că darul mântuirii... nu m-a ocolit.
Numele Lui e un Nume Minunat,
În Numele Lui... iertarea am aflat.

Din moarte jerfa iubirii m-a izbăvit,
Salvarea prin Har... Isus mi-a dăruit.
În Numele Lui... mi-am pus credinţa,
Prin Harul iubirii... îmi dă biruința.

Domnul meu minunat, Isus, Îl aștept!
Cu mare ardoare... bate inima-n piept.
Nădejdea toată... în El, eu mi-am pus,
Şi-L aștept să mă ducă... în Cer... SUS.
AMIN!