Cel ce merge înainte
E mereu primejduit:
Ori să fie privit ca idol,
Ori să fie socotit ridicol,
Ori să fie răstignit
De cei ce nu l-au primit.

Dumnezeu ne poruncește:
Fii supus la dregător!
Vai de cei buni când în țară
Se pune prea grea povară!
Nu-i un drept cârmuitor
Care să țină la popor.

Lucrurile mari nu lasă
A fi mult timp rău conduse,
Toate se răzbună-odată,
Și-apoi cer o judecată
Dacă-s pe nedrept supuse,
Și la limita răbdării duse.

Omul care cere sfaturi
Numai spre îndreptățire
Pururi n-o să-ajungă bine,
Mai degrabă de rușine,
Și va sfârși-n nenorocire
Fiindcă e condus de fire.

Dar acel ce cere sfatul,
Ca s-asculte și să țină,
El va bea din apa vie,
Va sfârși-n credincioșie,
În răsplată și-n lumină,
În har și-n bucurie deplină.
Amin. (Miercuri, 27 mai 2020)