Când în adâncul nopții e cerul luminat
De mii și mii de stele ce mult au traversat,
Mă mir c-a Ta lumină ce-n lume a pătruns
În multe inimi, Tată, ea încă n-a ajuns.
Și, când în bezna nopții, pe cerul înstelat,
Se vede una care mai bine-a luminat,
Mă-ntreb și eu, o, Tată, pentru lumina sa
Cât a avut de ars ca să se facă stea?
Să nu mă dau 'napoi, să fiu și eu o stea
Ce arde tot mereu, mai bine-a lumina!
Aș vrea ca cer de plumb să pot însenina,
Lumină aș vrea, Doamne, s-aducă viața mea!