Vremea Harului

In intreaga creieatiune
Cind Parintele indurarii,
A lucrat cu intelepciune
Incadrind in planul zarii,

Si pe Terra! ce in spatii,
Fiinta Sa cea preferata,
A creiat pe adoratii,
Oameni din pamint cu viata!

Stabilit-a El masura
Cu cintaru-ntelepciunii,
Norme corespunzatoare
Si model de inchinaciune.

A trimis rascumparare,
Cel mai Sfint, mai Sacru pret,
Fiul Sau! Ce indurare!
Intocmind un plan maret.

Caci faptura intinata,
Inselata de satan,
Ce din slavi e aluncata,
Cind n-a ascultat Adam,

A fost prin Isus facuta!
Pentru El, ca desfatare!
Om cu slava si lumina!
Dupa chip, si asemanare-I!

Facut pentru El; gingas,
Firav, fin si iubitor,
Prea iubit, si dragalas,
Pe pamint vetuitor.

De aceea tot ce-n lume!
Adunam, agonisim,
Fug de noi! Ce inselaciune!
Insa noi? imbatrinim.

Si? E vinovata Terra?
Cum ca a imbatrinit?
Nu! Pacatul, silnicia,
Moartea, n-are infinit.

De ne-am intreba intruna,
Despre orice se scrie,
In Biblie, in cintare,
Sau in vers de poezie;

Ce atita invatatura?
Atita cronologie?
Noi? Vedem numai natura,
Restul, pare fantezie.

De motivul alergarii
In abisul trecator
Despre anii ce in viata,
I-i petrecem parca-n zbor;

Sa se inteleaga bine;
Caci pamintul trecator,
Duce un blestem cu sine,
Pentru omul muritor.

De aceea cit alearga,
Oamenii ca sa ajunga,
Tot mai mari; mereu se leaga,
De blestem, mereu sa-l stringa.

Ce sa aduni? caci din blestemul,
Ce rostit-a Dumnezeu,
Cind i-a rinduit hotarul,
Izgonindu-l din Eden,

Din pricina neascultarii,
Implantata de satan,
Au fost date putrezirii,
Lucrurile lui Adam.

De traim in neascultare
Alergam mereu a stringe,
Adunind, doar putrezire,
Si calcam Cel mai Sfint singe.

Cum putea-vom intelege?
Vremea harului, masura
Hotarita de Stapin,
Creieator, ce din natura,

Omului cea pacatoasa
Degradata de satan
Dezbracat de nemurire,
Ca urmas a lui Adam.

Pregateste pentru ceruri,
Si lucreaza terebinti,
Ai neprihanirii oameni,
Pentru El desavirsiti!

Dumnezeu prin Domnul Isus
Ne-a deschis o Cale noua
Doua mii de ani s-au scurs,
Astazi e deschisa noua.

Pentru orice pacatos,
Mai sunt zile numarate,
Pina cind vrei secetos?
Sa ramii o stinca frate…

Incepind de la Hristos,
Calatori prin lumea noastra
Au plecat in vesnicie,
Miliarde-n fata noastra.

Au plecat si pentru chin,
Asteptindu-si judecata,
Cel ce Este Vesnic Viu,
Le va da atunci rasplata!

Dar, cu frunte-nsingerata,
Sau cu lacrime amare,
Au trait, si fara pata,
Luminati de Sfintul Soare,

De Isus! mii de crestini,
Ce s-au stins, ce au apus,
Dar vor rasari lumini,
In Cetatea lui Isus!

Zilele ce ne-au ramas
Pin la ziua revenirii,
Ce sunt pline de necaz,
Drumul greu al pregatirii,

Foloseste cu putere,
Zi de zi, dar nu uita,
Tot ce faci azi cu durere,
Tot ce crezi in viata ta:

Nu mai este timp de stat,
In ingrijorari, ca-n urma,
Vine marele necaz,
Ce vei face in furtuna?

Pacea lumii s-a luat,
Va fi numai tulburare,
Valurile vor lovi,
Viforul mereu mai mare,

Dintr-o tulburare mica,
Rasari-va una mare,
Iar din ea, va creste alta,
Tot mai mare, si mai mare.

Pentru o clipa de pacat,
Un moment de desfrinare,
De curvie, imbatat,
Cu licori, in desfatare,

Vei plinge o vesnicie!
Om ce n-ai vrut sa asculti,
De iubirea Lui cea vie,
Vremea Harului sa dus!

Lasa-te de stricaciune!
O! Asculta sfatul meu!
Ce prin vers de poezie,
Ti-l trimite Dumnezeu!

Vin la Isus! El te iarta!
Astazi greul tau pacat,
Pentru clipa hotaririi,
Poate fi pe veci iertat!

Vrei o viata amarita?
Si distrusa de satan?
Sau ca iarba vestejita,
Sa ramii din an in an?

Chinul vietii de aici,
Douazeci de ani saizeci,
I-l compare cu vesnicia?
Ce-ti ascunde umbre reci.

Innaintea ta stau puse:
Viata aceasta trecatoare,
Viata vesnica cu Isus,
Sau un iad vesnic si mare.

Pentru scurta fericire,
Petrecuta ca un vis,
Va urma o vesnicie,
In iad, vesnicul abis.

Daca cintaresti in gluma,
Vrei un rai mai pamintesc,
Tu lucrezi cu a ta mina,
Chinul vesnic pregatesti.

Dar… Raspunde-I astazi, Gata!
Doamne pun al meu hotar!
Azi ma poti ierta pe mine!
Vreau sa intru-n Sfintu-Ti har!

Solul Vietii se intoarce,
Innapoi in ceruri sus,
Astazi inca e la tine,
Miine va fi la Isus.

Vei dori in strimtorare,
Ca sa mai coboare iar,
Va ramine, remuscare,
Ai respins divinul har.

Vei chema din suferinta,
Vei striga tu spre Isus;
Dar? Raspunsul ce veni-va,
Vremea Harului sa dus!

Vin la Isus! El te iarta!
Astazi greul tau pacat,
Pentru clipa hotaririi,
Poate fi pe veci iertat!

Domnul Isus ti-a vorbit!
A trimis ceresti bucate!
Ingerul in Carte a scris!
Astazi! Si-n eternitate!

Amin
Danut Burla, Vicovu de Jos, Romania, 1995.