Temelia pocaintei
Traim prin exemplificari
Ce mintea ar putea sa spuna,
Ne departam pe alte carari,
Din a lui Isus cale buna.
Caci mintea? tot ar vrea sa spuna;
De viata mea, multe modeluri,
Insa, prin Duhul vrea sa puna,
Domnul Isus, sfinte indemnuri.
Caci tot ce-n viers de poezie,
A fost trimis de Dumnezeu;
Zideste, ridica, invie,
Din calea rea, spre cerul Sau.
Si tot ce ar spune a mea minte
Ar fi insiruiri nebune
Chiar despre invataturi ce-s sfinte
Date de Domnu-n asta lume.
Acum vreau sa vorbeasca Duhul,
Trimis din cer cu marturie,
Ce l-a trimis sa spuna Tatal,
El sa vesteasca, si sa invie.
Si, ascultati ce spune acum,
Voi toti acei ce pe pamint,
Ce va luptati pe al vietii drum,
Ce urca greu catre Cel Sfint.
Am fost trimis ca sol, la voi,
Sa va vorbesc de temelie,
Si in lucrarea Mea in voi,
Sa va indrept spre vesnicie.
Azi prin proroci ce-i ostenesc,
In lupta lor cu mii de duhuri,
De-a lui satan, i-i intaresc,
Si va vorbesc mereu din ceruri.
Te cerceteaza acem suflet,
In orice loc tu te-ai gasi,
Prin fapta ta, prin al tau umblet,
Cuvuntul in inima ai primit?
Te-ai hotarit tu pentru Domnul?
Clipa de clipa ai sluji,
Ai calcat in picioare raul,
Ce te-ar putea invinui?
Ti-ai pus tu oare intrebarea:
Ce inseamna acest legamint?
Ce-ai incheiat cu hotarirea,
De a Ma sluji pin la mormint.
Ai inteles ce am spus odata?
Si, scris e-n psalmii lui David,
Ce prin Cuvintul Meu din Tatal,
Ce L-a trimis l-a ai Sai fii,
Caci Dumnezeul nostru vine!
Si striga catre cerul sfint,
Prin Duhul Sfint a Sa lucrare,
Ce ia fiinta pe pamint.
Stringeti pe credinciosii Mei!
Ce au incheiat un legamint,
Prin jertfa, ca ei sunt ai Mei!
Rascumparati de pe pamint!
De am incheiat un lagamint,
Lucrarea e de temelie,
Insa prin jertfa sa-l sfintim,
Sa-l intarim pe vesnicie.
Cuvintul de am primit aici,
Avem in inimi pe Isus,
Sa ne unim si mari si mici,
In jertfa pina in ceruri sus.
Caci jertfa, nu-I o zi de post,
O rugaciune inflacarata,
Ci e trairea in adevar,
Pornind din inima curata.
Ca sa implinim al Sau cuvint,
Noi sa murim, in noi traiasca,
Domnul Isus prin Duhul Sfint,
Domnind cu pacea cea cereasca.
Sa lepadam dar vechiul eu,
Ce ne coboara in ruina,
Dind slava azi lui Dumnezeu,
Sa ne ridice El din tina.
El sa lucreze pe pamint,
Sa-si intareasca marturia,
In servii Sai de pe pamint,
Desavirsind lor bucuria.
Ce-i temelia pocaintei?
Pornind din inima curata!
Pe Calea Vesnica a credintei!
E hotarirea adevarata!
Din drumul rau spre Adevar!
Spre Adevar, si spre dreptate!
Spre ceruri sus spre Dumnezeu!
Spre Rai, spre Vesnica Cetate!
Amin
Fratele Danut Burla, 1988
Ceasta poezie am primit-o de la Domnul dupa ce am inchiat un legamint cu Domnul in apa botezului.
Mai mergeam pe la unii frati batrini si faceam studiu biblic caci ne invatau foarte frumos si ne rugam impreuna. Chiar daca au fost si ciocniri intre ei un pic cam multe erau si unii plini de har si dragoste care nu se bagau la certuri ci vorbeau dor cind se putea lanivelul lor. Cearta o porneu niste frati cu idei dezidente care era specificul si caracterul lor de extrema de un fel de preasfintire fatarnica ce tulbura biserica sa fie pusi la slujbe iar fratii i-i restrictionau tot mai mult pina au mai dezertat cite un timp si ne-au lasat in pace. Eu lucram cu tinerii, eram si in corul mixt si corul barbatesc si cintam la orga in armonie. Eram un anatema pentru ei... Cind ma prindeau seara pe drumuri pe la rugaciune sau venid de la biserica nu scapam de ei pina nu li se lua apa de cite un cuvint al Domnului ce-mi pune sa le raspund. Dar Domnul mi-a dat biruinta.