Aceasta poezie am primit-o intr-o zi de iarna grea, dupa ce am venit de la o evanghelizare, eram acasa singur, ajuns luni dimineata pe la 8 si ceva, in casa apa a inghetat in galeti, iar eu eram plecat de joi noaptea cu trenul, am mers mult cu personale ca nu aveam bani, si nici nu am primit de la nimeni ca nu m-a intrebat daca am sau nu. Joia pe la 1 noaptea am plecat de acasa cu trenul. Vinerea seara am avut evanghelizare, simabta dupa amiaza staruinta dupa Duhul Sfint, simbata seara alta evanghelizare in alta biserica, duminica dimineata in alta biserica, duminica dupa masa in alta biserica la un botez, eram asa de epuizat de frigul din trenuri si nu vreau sa dau nume de biserici, dar am facut 1300 1400 de kilometri cu trenul si vreo 60/70 pe jos. Cind era sa ma intorc acasa am ajuns la tren la fix, nu aveam bani de bilet pina la Vicovu de jos pentru personal, dar trenul era accelerat pina in Suceava si era 460 km.. M-am urcat in tren cu bilet simplu pina in Radauti atit mi-a ajuns banii. Am avut binecuvintarea ca era incalzit bine. Am intrat intr-un compartiment gol si am inceput sa ma rog incet. Doamne du-ma Tu acasa ca eu nu am bani destui de bilet. M-am culcat si am adormit si m-a trezi Ingerul Domnului m-a prins de mina ca eu dormeam ca unul beat de prea multa oboseala si frig indurat. Cind am schimbat trenul in Suceava era un frate sef de tren din Vicovu de Sus. S-a uitat pe bilet si si-a scapat plinsul, Ma cunostea, iar cind am scos biletul i le-am dat pe toate ca eram asa de obosit si mi-am scapat si eu plinsul. El s-a uitat la toate biletele si a zis : printre slujitorii Domnului nu a fost nimeni cu inima sa puna la acest drum ? El ma minhiiat si m-a ajutat sa ajung acasa ca biletul nu era pina la noi. Ajuns acasa in aceste conditii intr-o casa inghetata in care a trebuit sa joc sa bat din picioare aproape 3 ore pina s-a incalzit si nu mai puteam de sete... nu aveam lacrimi sa pling de uscat de ger ca trenul pe la noi nu avea incalzire ultimele 2 ore de drum... Asa am facut lucrarea Domnului in Romania de multe ori in zile de post si fara bani de drum citi trebuiau. Acasa aveam cartofi, ulei, faina de mamaliga si o barbinta de brinza. Apa in curte la pompa si HARUL LUI DUMNEZEU NEMASURAT. RAR MAI REUSEAM IARNA SA CUMPAR CEVA CARNE.. Dar Domnul ma srtamutat in Belgia. Si aici am trecut prin strimtorare financiar dar nu m-a ajutat aproape nimeni doar rude de familie citeodata. Acum misionarii din Romania duc o viata foarte buna fata de ce am indurat dupa revolutie pina in 2003 cind am plecat in strainatate. Aceasta poezie mi-a dat-o Domnul ca mingiiere dupa aceasta calatorie. Acum ma pregatesc de vesnicie cum da Domnul harul Sau.