Eu n-am să te las


Eu n-am să te las, ca să pieri,
Cînd treci prin necazul cel greu,
Atunci cînd Mă chemi, în dureri,
Eu vin! a promis Dumnezeu.

Cînd ziua s-a dus, e tîrziu,
Şi singur, în noapte rămîi,
În jurul tău, totu-i pustiu,
Şi-o piatră ţi-o pui căpătîi,

Cheamă-Mă! şi am să vin,
Şi-o scară la cer, voi ´nălţa,
În noapte, sub cerul senin,
Cu tine, de vorbă voi sta.

Te simţi, de furtuni clătinat,
Şi valul, te-mpinge spre stînci,
In jur, mai auzi disperat,
Un vuiet, de ape adînci.

Eu Sînt cel ce Sînt: Dumnezeu,
Şi-aud, cînd mă strigi din necaz,
Căci Eu, văd din cer chinul tău,
Şi lacrima, pe-al tău obraz.

Crede şi nu te-ndoi,
Aşteaptă-n tăcere-ajutor,
Căci Eu lîngă tine voi fi,
Şi chinul va fi mai uşor.

Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Cînd nori de necaz vor veni,
Atunci Eu te voi asculta,
Iar Tu-n cînt Mă vei proslăvi.

Amin. Belciu Ilie. Martie 2000.