EU nu sting!
Veniți azi la mine cât încă în lume
La uși încuiate Eu bat şi aștept,
Căci Eu sunt Păstorul ce cheamă pe nume
Şi Sunt totdeauna, un scut celui drept!
Eu arunc în marea uitării trecutul
Acelor ce vin şi smeriți se căiesc
Şi chiar de adesea e slab începutul
Eu Domnul nicicând nu-l disprețuiesc.
Am plâns şi mai plâng cu durere pe-aceia
Ce n-au înțeles a salvării chemări,
Mă doare când văd cum se stinge scânteia
Iubirii-ntre oameni pe-a lumii cărări.
Căci vreau să v-adun precum cloșca adună
Pe puii ei gingași sub aripi cu drag,
Atunci când se-arată pe ceruri furtună,
Sau când vreun vrăjmaș se arată în prag.
Eu port cu blândețe pe brațe copilul,
Ce-o mână întinsă așteaptă plângând.
Eu nu am să sting niciodată fitilul
Ce încă mai pâlpâie-ncet fumegând!
Eu caut ca să dau din belșug Apă vie
Acelor ce vin şi o caută-nsetând
Eu mângâi, leg răni şi aduc bucurie
Şi trestia frântă, Eu n-o rup nicicând!
La cei ce se cred sănătoși şi în stare
Eu n-am niciodată nimic să le dau,
La mine bolnavii găsesc vindecare!
Şi-n jurul meu parcă săracii mai stau.
În faţa mea tot deslușit ţi se arată
Aici vezi viața așa cum e ea
Căci doar cel ce caută o viață curată
Mai poate smerit lângă mine să stea.
Eu bat azi la ușă şi-aștept cu răbdare
Aș vrea ca să intru la cină să stăm,
Aș vrea Eu Isus să te spăl pe picioare
Şi-apoi împreună la drum să plecăm.
Amin. Belciu Ilie Decembrie 2002.