Învaţămă cum să trăiesc
Când primăvara vieţi-n cepe
Ca un copil din neant să cresc...
Să pot eu cerul al percepe.

Să pot privi mai sus de nori
De lumea-aceasta trecătoare!
Şi să-nţeleg că în splendori
Eu voi ajunge la-nserare.

Învaţămă cum să trăiesc
Când tinereţea e în floare,
Şi din cuvânt să mă hrănesc
Ca să ajung eu în splendoare!

Învaţămă cum să păzesc
Viaţa Doamne-n voia TA
Ca la sfârşit să dobândesc
Tot ce în ceruri voi afla.

Când toamna vieţi se arată
Şi trupul mi se vestejeşte
Eu ştiu căci numai Tu o Tată
Eşti Cel care mă întăreşte.

Iar când voi sfârşi alergarea
De pe pământul trecător
Fă să aud şi eu chemarea
Să fiu în cer moştenitor.