De ce plângi? Ţi-e iarnă-n suflet şi simţi dorul că te doare
Şi te doare să vezi timpul cum se duce prea grăbit?
Plângi că undeva, pe drum, ai pierdut la o răscruce
Tot ce-a fost mai preţios: şansa de a fi iubit?
De ce plângi? Asculţi tăcerea ce-a uitat să-ţi mai vorbească
Şi-apoi răscoleşti cuvinte să cauţi gândul nerostit?
Plângi că a murit surâsul rătăcit prin amintirea
Unei clipe când iubeai şi erai şi tu iubit?
De ce plângi? Nu mai ştii drumul ce duce la fericire?
Paşii nu te mai ascultă... gându-ţi zboară spre ce-a fost?
Plângi că nu mai ai putere să porneşti de la-nceput
Să înveţi cum se trăieşte... să dai vieţii tale rost?
Nu mai plânge! Sunt risipă lacrimile ce le-ai plâns
Căci din ce a fost odată nu mai poţi nimic schimba
Şi de-ai să mai plângi vreodată, tu să plângi de fericire
Că ţi-e Dumnezeu alături şi iubeşte fiinţa ta! ! !
Vulcan-18-01-2024
Mary