Aș vrea să-L am pe Dumnezeu adânc în suflet și în gând,
Un pescăruș hoinar să fiu și liber să trăiesc zburând,
Aș vrea să am în fața mea văzduhuri minunate,
Iar diminețile să-mi fie clipă de clipă luminate.

Aș vrea ca timpul să stea-n loc, să fie nemurire
Să nu rămânem în neant, o tristă amintire.
Aș vrea să fiu o mică stea în colț de Univers,
Să-I dau lui Dumnezeu un stih și ultimul meu vers.

Aș vrea să am un dor nebun de tot ce-i sacru și ceresc
Să fiu mister, zâmbet și cânt, în Raiul îngeresc.
Aș vrea să port mereu în mine o Șoaptă de departe
În Înviere toți să fim, cu fiecare moarte.

Aş vrea să fiu o undă-noapte, să fiu mărgăritar,
O principesă evadată din turnul de cleştar
Aş vrea emoţia s-o schimb în adiere pură,
Ocean de dragoste s-adun în orice picătură.

Aş vrea să fiu pulberi şi stele pe cerul nesfârşit,
Să am în cuget și în trup un Dumnezeu împărtășit;
Aș vrea-ntr-o rază de lumină să strălucesc precum un far,
Să-mpart și har, dar și speranță ca-n sfântul Lui altar.

Aș vrea să fiu o licărire într-un ocean de daruri,
Un Paradis etern și dulce, nelimitat în haruri
Să mă înalț în necuprins, spre infinitul cer
Lui Dumnezeu inima toată, în dar să I-o ofer.