-O arcă să-ți faci când e cerul senin
Iar marea e mult prea departe? ?
Înseamnă că nu chibzuiești pe deplin,
Că ai numai vise deșarte!

Asemenea vorbe lui Noe-i spuneau,
Râzându-i în față, stricații,
S-asculte ce Domnul a spus, refuzau,
Zicând că sunt doar aberații!

Când Noe spunea că va fi un potop
Cum nu a mai fost niciodată,
Ei toți în batjocură-l luau mai cu foc
Și-n silă priveau către arcă.

Când arca fu gata, intră Noe-n ea
Cu cei dragi, cu-ntreaga lui casă,
Luând vietăți cum Stăpânu-i spunea
Ca-ntocmai el să-nfăptuiască!

La urmă de tot, coborî Dumnezeu
Și-n urma lor ușa închise;
Stricații, orbiți, nu vedeau, ci mereu
Râdeau cu ocări mai aprinse...

Dar iată că-n zare doi mici norișori
Purtați pe aripi de furtună,
Chemară o neagră armată de nori
Ce bolta senină-o umplură!

Treptat se stingeau în rafale de vânt
Al gloatei stricaților hohot,
Și-n urmă-l opri întru tot când urlând
Aduse prin nori, ploaie-n ropot!

Și-n răcnete gloata vedea cum creștea
Prin văi și-mprejurul lor apa,
La ușa lui Noe zadarnic bătea:
Închisă pe veci era arca!

Și chiar dacă marea departe era
O arcă uriașă, pe valuri,
Pe-oceanul pieirii-ncepu a urca
Să prindă pe Ararat maluri!

Iar arca urcă pân' aproape de nori,
Purtată de marile ape,
Tăceau toți stricații cei plini de ocări
Căci nimeni nu fu să îi scape!

Potopul se-opri; și un alb porumbel
Aduse în cioc marea veste;
Și-un sfânt curcubeu se-arătă sus pe cer,
Iar Noe-l văzu de pe creste.

Puțin timp trecu până apa scăzu
Ca ei toți din arcă să iasă
Iar el un altar sus pe munte făcu
S-aducă o jertfă aleasă.

Iar Tatăl etern înspre Noe privi,
Spre jertfa plăcută, sublimă,
Al ei bun miros Dumnezeu o simți,
Din ceruri, din slava divină!
***
-O arcă să-ți faci când e cerul senin
Iar marea e mult prea departe? ?
Înseamnă că nu chibzuiești pe deplin,
Că ai numai vise deșarte!

La fel ca și-n vremea lui Noe și-acum,
Mulțimea, de alți Noe râde,
Zicând că ce facem e abur, e fum,
Ne umplu de-ocări tot mai hâde.

Departe e marea iar ceru-i senin
Dar noi construim înainte,
Părem a nu fi sănătoși pe deplin,
Crezând promisiunile sfinte.

O arcă din nou înspre cer va pleca
Și-n urmă veni-va potopul
Iar arca pe maluri mai 'nalte va sta
Să poată ieși-n cer poporul!

Doar cei ce ca Noe în El au crezut
Vedea-vor în cer curcubeul!
Al vieții simbol, sus, în raiul cel sfânt,
Acol' unde-i Tatăl și Mielul!

Vei fi tu în slavă sau unde vei fi? ...
Începe să-ți pui întrebarea! ...
Acceptă salvarea căci mâine nu știi
De-nchisă va fi arca, zarea...