Daniel în groapa cu lei!

Doi sfetnici se întâlniră
Unul hoț, altul mişel
Si se sfătuiră-n taină
Să-l piardă pe Daniel

Si fugiră la -mpărat
Să semneze ce-au scris ei
Cine nu i se închină
Să fie aruncat la lei

Atunci regele cu fală
Dă lege cu mâna sa
Însă nici nu se gândi
Cine-n plasă va cădea

İată că-ntr-o dimineaţă
Daniel, din patul său
Ridicându-se degrabă
Se rugă Lui Dumnezeu

Pe când sfetnicii-l păzeau
Ei îl auziră-ndată
Cu decretu-n mâna lor
Daniel ajunse-n groapă

Împăratul supărat
Somnul, nu si-a mai lipit
Se gândea la Daniel
Oare, va fi izbăvit. . ?

Daniel ajunse jos
În groapă, fără să vrea
Însă iată o minune;
Un Înger îl apăra

Gura leilor a-nchis-o,
Clănțănindu-se în dinti
Pe burtă se asezară,
Ca niste pisoi cuminți

Daniel, priveste geamul
Într-o linişte deplină,
Mulţumind Lui Dumnezeu
Astepta zorii să vină

Dimineața-n zorii zilei,
Împăratul strigă tare:
-Daniel! prietenul meu! !
Oare ai avut scăpare?

Vesnic, vesnic să trăieşti!
Împărate, domnul meu,
Dumnezeu a pus un Înger,
Ca să m-ajute la greu

Mare i-a fost bucuria
În braţe l-a învârtit
Iar pe sfetnicii fățarnici,
Jos la lei i-a slobozit! Amin!