Să vorbească știu puhoi
Câte cele nesărate,
Dar să tacă, unul doi -
Greu îi mai găsești la noi.
Toți vorbesc despre dreptate
Dar trăiesc cu strâmbătate.

Numai cei ce știu tăcerea
Au în ei ceva de spus.
Și vorbind chiar spun ceva,
Chiar se merită-ai urma,
Că spun ce-au primit de sus
De la Regele Hristos Isus.

O, nu spune tot ce știi
Niciodată nimănui...
Să te știe toată lumea.
De spui tot, vei spune-adesea
Și ce nu-i permis să spui,
Ceea ce nu-i dar tu-ți închipui...

Dacă nu păstrezi,
Zadarnic te trudești a aduna.
Calculele-s foarte simple:
Sacul spart nu se va umple
Orișicât ai tot turna,
Că risipește gaura.

Unde nu găsești tăcere,
Nici înțelepciune nu-i.
Vorbărețu-i o povară,
Să nu mergi cu el la moară
Că nu place nimănui,
Și cu el mai mult te chinui.

Sunt singurătăți pe lume
Ce-ți dau bucurii așa
Lângă Dumnezeu Preasfântul,
Cum nu-i loc pe tot pământul
Fericiri să-ți poată da
Cum e cel la dreapta Sa.

Și tăceri sunt câteodată
Care-așa de-adânc grăiesc
Din castel sau din colibă,
Cum nu poate-n nici o limbă
Spune graiul omenesc,
Dar cei sfinți ei le trăiesc.
Amin.
(Miercuri, 10 februarie 2021)