Nu te uita ca uneori. . .
Imbraca-te cu o petala de lumina
Poart-o in partea stanga, langa inima
Nu te uita la florile din jur cum se-ofilesc
Sopteste-mi in fiece dimineata doar atat : te iubesc
Imbraca-te cu o petala de dragoste divina
Privirea-ti –ca o cupa- de cer sa-ti fie plina
Nu te uita ca uneori mai apare si-un nor
E doar pentru ca lacrimile – ca si visurile – nu mor.
Imbraca-te cu o petala nesfarsita de dor
Pastreaz-o cat mai aproape de tine cand ochii te dor
Nu te uita ca nu poti sa-i descrii culoarea
E de-ajuns sa o simti ca pe-un gol ce-ti arata chemarea.
Imbraca-te cu Iubirea ce ti se ofera deplina
Cat universul si cat eternitatea de sublima
Nu te uita ca uneori ai aripi obosite si frante
Vei invata sa zbori odata cu ingerii printre cuvinte.
Imbraca-ti sufletul cu o petala alba si fina
Goleste-te de cat timp mai este inca lumina
Chiar ochii de ti s-ar intuneca, sa nu plangi;
Razele vietii chiar si numai cu gandul poti sa le strangi.
Imbraca-te cu o petala rotunda din soare
Nu te uita inapoi, nu cumva sa te pierzi pe carare
Priveste inainte si sus, unde floarea e-ntreaga
Si fiecarei petale din caracter sa-i spui ca ti-e draga.
Imbraca-te cu Iubirea ce ti se ofera deplina
Nu zabovi – grabeste-te sa fii si tu lumina
Nu te uita ca uneori aripile din umeri te dor
E doar pentru ca visurile – ca si lacrimile – nu mor.
Elena Miron, 1998, 03 Iulie.