Am fost un suflet chinuit

Am fost un suflet necăjit,
Cât prin lume am umblat.
Mult am plâns și-am suferit,
Căci vrăjmașul m-a legat

Cu legături și lanțuri grele,
Ce cu greu le mai purtam.
Deși-mi doream să scap de ele,
Dar nicidecum nu reușeam.

Căci cel rău atunci când vine
Și te leagă prin păcat
Tot mai strâns apoi te ține
Cu lanțul care te-a legat.

Fiindcă nu cunoaște mila
Pentru un suflet păcătos,
De-aceea m-a ținut cu sila
Despărțită de Hristos!

Am fost un suflet chinuit,
De către cel ce m-a legat,
Căci sufletu'-mi era robit
De plăceri și de păcat.

Am fost un suflet zbuciumat
De-a lungul anilor trăiți.
Dar Dumnezeu m-a căutat
Și m-a pus între ai Săi sfinți.

Am fost un suflet fără viață,
Huiduit și alungat,
Ca și câinele din piață,
Neiubit și nespălat.

Eu n-am știut ce e iubirea
Decât atunci, când Dumnezeu,
A venit cu mântuirea
La ușa sufletului meu!

Și I-am deschis fără zăbavă,
Căci demult Îl așteptam
Să-mi rupă lanțurile în grabă
Căci singură eu nu puteam.

Și de-atunci El niciodată
Singură nu m-a lăsat,
Ci c-o iubire-adevărată
Cu-al Său sânge m-a spălat.

Și, iertându-mi orice vină,
Prin care mult L-am întristat,
Cu fața-I plină de lumină
Înspre mine S-a uitat.

Și mi-a zis c-o voce blândă
De El s-ascult întotdeauna.
Căci, unde îngerii toți cântă,
Isus mi-a pregătit cununa;

Și că El vine în curând
Ca să mă ia în cer, acasă.
Dar să păstrez prin legământ
Haina albă și frumoasă!

Și să nu mai plec în lume,
Unde totu'-i pângărit,
Căci în drept cu al meu nume
A scris IERTAT și MÂNTUIT!

(30 ianuarie 2024)