Fiii mei, recunoștința
Voi să n-o uitați nicicând!
Mulțumiți veți fi-n viață
Urmând buna mea povață,
Mulțumirea arătând
Orișiunde și oricând.
Că și Cerul și Pământul
O doresc și-o cer mereu.
Și nu-i simțământ pe lume
Alăturea să îl poți pune,
Mai plăcut lui Dumnezeu
Ca cel recunoscător mereu.
Nu uitați recunoștința
Care trebuie s-o dați
Toată viața Celui Care
Vă-ntărește-n încercare,
Ochii vi i-a dat curați,
În lumină să umblați.
Duhul a iubit frumosul,
Mintea a căutat ce-i drept,
Că recunoștința-i harul
Ce-i îndulcește amarul
Acelui suflet înțelept
Care n-a trăit nedrept.
Fiii mei, recunoștința
Dați-o cui o datorați.
O ve-ți primi și voi odată,
Mergând pe calea dreaptă
De la cei ce-o așteptați
Pe care-n brațe-i purtați.
Cât de trist e când în viață
Bucuria ți-o primești
Pe alte străine unde,
De la alții, nu de unde
Ți-o aștepți și ți-o dorești,
Și ai vrea să ți-o găsești.
Omul recunoscător
Că-i iertat și mântuit
E și binefăcător,
Face bine semenilor;
Însă cel nemulțumit
E urât și nesimțit.
Fiii mei, recunoștință
S-arătați spre orișicine
Care cu un sfat sau faptă
Înspre Domnul vă îndreaptă,
V-a făcut cândva un bine,
V-a scăpat de vreo rușine.
Că recunoștința este
Datoria sfântă care
Binefacerii e cinste
Și-o ajută să reziste,
Pururi, binefăcătoare
Precum apa de izvoare.
Amin.
(Vineri, 7 mai 2021)