Mi-e dor de al meu Isus iubit
Sā fiu cu El în cer, acasă
Mi-e dor când de la răsărit, că fulgerul spre asfințit
Îsi va rāpi a Sa mireasā.

Mi-e dor de Cel cu plete albe
Cu hainā albā, în brâu încins
Cu tālpile Lui ca arama
Și focus ochilor aprins.

Ochi ce au privit cu duioșie
Și-n milă mâna Și-a întins
Spre un nenorocit, ca mine
Și am vāzut cerul deschis.

Înaintea Ta, îmi plec genunchii
Mā iartă, am pācātuit...
Cāci nu e om în astā lume
Sā poatā sā nu-Ți fi greșit.

Și totuși, tu ești Cel Sfânt, Doamne
Prin moartea Ta, ai biruit
Tot boldul morții și tot iadul
Și viața, Tu ne-ai dăruit!

Așa de mult ne-a iubit Domnul
Că a dat pe singuru-I fiu sfânt
Că în El să aibă veșnic viața
Toți cei ce cred de pe pământ.

Părinte veșnic, Sfinte Doamne
Primește rugăciunea mea
Sfințește-mā, să fiu ca Tine
Și în toate sā-Ți pot semāna.

Prin sângele Tău sfânt mă spală
Și iartă fărdelegea mea
Îmi dā veșminte albe, Doamne
Sā fiu și eu la nunta Ta.

O, vinā a Ta împărăție
Și în toate fie voia Ta
Să strig cu Duhul și mireasa
Vino Doamne, maranata!