Îmi pare rău că nu sunt mai mult ce vrei să fiu,
Îmi pare rău că nu am nimic a-Ți oferi,
Îmi pare rău, dar nu sunt îndeajuns,
Ca să mă iubeşti atât de mult.
Îmi pare rău că Te dezamăgesc...
Îmi pare rău că nu fac todeauna ce voieşti.
Că nu te ascult mereu, dar Să şti că tu eşti scutul meu.
Tu eşti ancora în valul greu,
Tu eşti adăpostul în furtune grea,
Tu eşti stânca mea, de unde cel rău nu poate să m-ă ia.
Tu eşti odihna mea, Tu esti iubirea mea.
Fără Tine nu sunt decât țărână.
Şi trăiesc lacrimi, dureri şi suspine fără Tine.
Tu eşti lumina din întunericul din lume,
Tu eşti farul luminos ce pe cărarea mea,
Tu luminezi drumul şi mă ajuți mereu.
Îmi pare rău că m-am abătut de la calea Ta,
Că am mai călcat şi pe calea cea rea,
Îmi pare rău şi vin acum, Să te rog să mă ierți, caci sunt un păcătos.
Să te rog să mă primeşti isrăşi în al Tau palat,
Să ma iei şi pe mine căci regret că Te-am abandonat.